Liant ultim al tuturor lucrurilor (până și din pietre se va scurge un pic de apă în momentul distrugerii lor), apa este văzută aici într-o serie de momente similare devenirii umane… Cunoașterea materiei prin apelul la memoria apei este o cunoaștere intimă, aproape ezoterică, de tip alchimic, căci e o cunoaștere prin vis. Tocmai de aceea ochiului uman nu-i este străină această curgere a obiectelor, el primește avid deformarea inertului din nevoia de purificare, de experimentare senzuală a purității jocului naturii. Oamenii deveniți pești sunt eliberați nu doar de o condiție naturală, sunt transpuși într-un spațiu oniric al lipsei de greutate.